Mai 172010
 

Litera ä, care corespunde literei ă din limba română, apare în foarte puține cuvinte, iar în pozițiile initiale doar în cuvântul äl (articolul hotărât, nominativ, plural).
Să repetăm literele alfabetului:

I. 34 litere de bază: a ä b c ć ćh d e f g h x I ï j k kh l m n o p ph r rr s ś t th u v z ź ʒ

II. 3 litere postpoziționale: Ɵ, ç , q. (numai minuscule, deoarece nu apar niciodată, în cuvinte, în pozitie inițială).

Literele Ɵ, ç și q sunt denumite „postpoziționale” deoarece apar doar în postpozițiile Ɵe(specifice locativului), Ɵar (caracteristică ablativului), çar sau ça (întâlnită la sociativ [pentru ființe] și la instrumental[pentru lucruri]) -sqo ( -sqi -sqe), nqo (-nqi, -nqe),  -aqo (-aqi, -aqe)sepecifice cazului genitiv, iar pentru desinențele -sqe, -nqe, -aqe cazului dativ.

Ɵ se citește: t laƟe „la ea”
laƟhar „de (catre) ea ” „din ea”
d (numai dupa litera n) lenƟe „la ei”, „la ele”
lenƟar „de (catre) ei, de (catre) ele „,” din ei, din ele”).
ç se citește s laça „cu ea”
ț (numai după litera n): lençar „cu ei, cu ele”).
q se citește c (precum c-ul românesc) laqe „ei, ii, i”  lesqe „lui, ii, i”
g (numai dupa litera n) lenqe „lor, le, li”  manqe „mie, imi, mi”)

III.În scriere apar și vocalele preiotacizate :

ă = ia (ja), ea
ĕ = ia (ja)
ĭ = ii (ij)
ŏ = io (jo)
ŭ = iu (ju)

Observatii:
1. După cum se constata, literele postpoziționale Ɵ, ç și q nu cunosc decat caractere minuscule, de tipar și de mână datorită apariției lor doar în finalul cuvintelor aflate într-unul din cazurile: genitiv, dativ,locativ, ablativ și sociativ [instrumental].
2. Alfabetul internațional standardizat al limbii romani a fost oficializat la data de 7 aprilie 1990, cu prilejul unei sesiuni a Comisiei Lingvistice de pe lângă „Rromani Unia” ce a premers celui de—al patrulea Congres Mondial al Romilor (8412 aprilie 1990, Varșovia). Cu această ocazie, a fost emisă decizia privitoare la alfabetul limbii romani, care a fost semnată de 17 specialiști în domeniul de referință, din diferite țări, în prezența unui observator din partea UNESCO.
3. În cuvintele tipic rome, accentul este oxiton, el fiind deci situat pe ultima silabă (în cuvinte aflate la cazurile nominativ și acuzativ, singular și plural). La cazurile oblice, dupa cum se va vedea  cu prilejul studierii cazurilor, accentul ramâne pe silaba care reprezintă desinența acuzativului (nume de ființă), deci pe penultima silabă. În cuvintele de proveniență romă accentul nu se marchează spre deosebire de cuvintele rezultate din imprumuturi, când este notat prin semnul accentului grav ” ` ” În acest ultim caz, accentul stă pe silaba pe care se află și în cuvântul din limba de origine hotélo, podos, hipopotamo, fòros.


Ɵ se citește: t laƟe „la ea”
laƟhar „de (catre) ea ” „din ea”
d (numai dupa litera n) lenƟe „la ei”, „la ele”
lenƟar „de (catre) ei, de (catre) ele „,” din ei, din ele”).
ç se citește s laça „cu ea”
ț (numai după litera n): lençar „cu ei, cu ele”).
q se citește c (precum c-ul românesc) laqe „ei, ii, i”  lesqe „lui, ii, i”
g (numai dupa litera n) lenqe „lor, le, li”  manqe „mie, imi, mi”)

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

  One Response to “004 Lecția 1.2 – De reținut”

  1. Imi traduceti si mie va rog ca nu inteleg tot.
    Tu halean mara viata bilalughi an deman ai camas cas te meras te bistras parughean cheo numaro ai miglean ma corcoro ai parpale chi cames te avea.

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(necesar)

(necesar)