|
|
| Amaro dad gelo and-o veś te phagel äl kaśt. Lăs leça lesqo tover thaj jekh dori aj telărdăs. Äl kaśt si śuke, kana si but kham, vaj kinge, kana del o brïśind. |
|
|
– Tirri ć si maj lokhi. Vouj si okheder anda kodo naj lavă so te ni xaćares. Murri ćhib si maj phari.
– Kadă si amàl!a. |
– Tirri ćhib si maj lokhi. Voj si lokheder, anda kodo naj lava. So te ni xaćares.
Murri ćhib si maj phari.
– Kadă si, amàl!a. |
 |
|
|
– Tumare rrajmata kamen te ʒan te dikhen o filmo „Me maladilem o baxtale rromençar ?” ·
– Na! Me dikhlem kadava filmo aberś. |
|
|
|
– Tumaro phral si rraśaj thaj tumari amalin si gilamni. Me butvar gelem k-i khangeri te gilabav devlikane gilă. Kothe me dikhlem but rromen. AmenƟe, and-i Rumùnia, äl rroma paken pen and-o Del. Vi tumare ćhave gilabendavlikane gilă?
– Ova. Von gilaben śukar. |
|
|
|
– Tirro dad thaj murro phral karen butĭ khetane.
– Kadă, si. Vi tirre phrala thaj murre keren bută tirre phraleça vi murre dadeça. |
|
|
|
– Lenqo vurdon si maj nevo sar lenqe vurdona.
– Thaj lago kher si puraneder sar murro kher. |
|
|
|
– Lesqi ćhej si godăver sar lengi ćhej.
– Kadă si. Thaj lesqi ćhej si vi tikneder sar lenqi ćhej. |
|
Gramàtika
1. PRONUMELE POSESIV
|
Obiectul posedat |
Persoana și numărul pronumelui posesiv |
|
|
|
-singular- |
|
|
|
|
|
|
1 |
2 |
3 |
|
|
|
|
|
|
m. |
f. |
| sg |
m. |
raklo „copil” |
murro „al meu” |
tirro „al tău” |
lesqo „al lui” |
laqo „al ei” |
| sg |
f. |
ćhej „fată” |
murri „a mea” |
tirri „a ta” |
lesqi „a lui” |
laqi „a ei” |
| pl. |
m. |
rakle „copii” |
murre „ai mei” |
tirre „ai tăi” |
lesqe „ai lui” |
laqe „ai ei” |
| pl. |
f. |
ćheja „fete” |
murre „ale mele” |
tirre „ale tale” |
lesqe „ale lui” |
laqe „ale ei” |
|
|
|
|
|
|
|
|
Obiectul posedat |
Persoana și numărul pronumelui posesiv |
|
|
|
– plural- |
|
|
|
|
|
|
1 |
2 |
3 |
|
|
|
|
|
|
m. și f. |
|
| sg. |
m. |
raklo „copil” |
amaro „al nostru” |
tumaro „al vostru” |
lenqo „al lor” |
|
| sg. |
f. |
ćhej.”fată” |
amari „a noastră” |
tumari „a voastră” |
lenqi „a lor” |
|
| pl. |
m. |
rakle „copii” |
amare „ai nostri” |
tumare „ai voștri” |
lenqe „ai lor” |
|
| pl. |
f. |
ćhaja „fete” |
amara „ale noastre” |
tumare „ale voastre” |
lenqé „ala lor” |
|
Observații
La formele persoanei a III-a, sg. și pl. apar- în unele subdialecte, ca de pildă, în cel ursăresc – forma „lungi”, în -ro, -ri, -ra, ca de ex.: lesqo(ro) laqo(ro), lesqi(ri), laqi(ri), lesqe(re), laqe(re), lenqo(ro),lengi(ri), lenqe(re), care au aceleași valori pe care le au formele „scurte”.
La persoana a III-a, sg. și pl., pronumele posesive sunt dublate de formele pronumelui reflexiv: pesqo „al său” [pentru: „al lui, al ai”], pesqi „a sa” [pentru: „a lui, a ei”], pesqe „ale sale” [pentru: „ala lui, ale ei”], pengo [pentru: „al lor”], penqi [pentru: „a lor”], penqe [pentru: „ai, ale lor”]. Evident, și aceste forme cunosc forme „lungi” pesqo(ro), pesqi(ri), pesqe(re), pengo(ro), penqi(ri), panqe(re).
Pentru pronumele posesiv tirro există variantele: tŏ, turro, kŏ, kirro, iar pentru tirri coexistă variantele ti, ki, kirri.
Pronumele posesiv cunoaște două formule de daeclinare. Când pronumele posesive sunt de sine stătătoare ele se declină după paradigma specifică adjectivelor cu trei desinențe, iar atunci când pronumele posesive joacă rol de adjective posesive (fiind deci însotite da substantive) se comportă, în declinare, la fel ca adjectivele care însotesc substantive (adică au la cazurile oblice forme identice diferențiate în funcție de gen și număr), așa după cum s-a văzut cu prilejul studierii substantivelor și adjectivelor.
2. Adjectivul (I Paśnavni)
Gradele de comparatie:
În limba romani există gradele de comparație:
a) pozitiv
b) comparativ
c) superlativ
Gradul comparativ (O komparatìvo)
Gradul comparativ are trei forme:
1. de egalitate (realizat cu ajutorul construcției sa kadă de . . . sar. . .):
Vov si sa kadă de godăver sar lesqo phral. El este tot așa de deștept, ca și fratele lui.
2. de superioritate, realizat prin două modalități:
a) sintetică, prin intermediul sufixului -(e)der „mai”, ca de ex.:
|
baxtal/o, -i, -e |
baxcaleder |
|
bar/o, -i, -e |
bareder |
|
gugl/o, -i, -e |
gugleder |
|
lol/o, -i, -e |
loleder |
|
tikn/o, -i, -e |
tiknedev |
|
tern/o, -i, -e |
terneder |
| Excepție: |
|
|
|
laćh/o, -i, -e |
feder |
b) analitică, cu ajutorul adverbului maj „mai” sau po (în subdialecte vorbite de romi care coabitează cu vorbitori de limbi slave), care are acelasi sans, „mai”:
Vov si maj laćho sar tuƟe. El este mai bun ca tine.
Vov si maj lućho tuƟar. El este mai bun decât tine.
3. de inferioritate(obținut eu ajutorul construcției maj cïra „mai puțin”):
O raklo si mai cïra śukar laƟar. Băiatul este mai puțin frumos decât ea.
3. Pronumele interogativ-relativ (I Pućhutni-phandutni sarnavni)
Pronumele interogativ-relative pot fi:
| a) declinabile: |
kon „cine„ |
|
so „ce„‘ |
|
savo (m.), savi (f.), save (m.f.) „care„, „ce fel de„ |
| b) indeclinabile: |
kaj „care„, „ce„ |
|
kazom „cât, câtă, câți, câte” |
|
će „ce” (împrumutat din limba română și care are valoarea pronumelui interogativ-relativ „so” „ce”). |
|
sode „cât, câtă, câți, câte” |
Observații
După cum s-a putut constata în cadrul Lecției a V-a, când s-a prezentat declinarea pronumelor interogativ-relative kon și so, aceste două pronume interogativ-relative cunosc categoria de caz, însă nu cunosc categoriile de gen și număr, ele comportându—se în declinare ca substantivele masculine de număr singular.
Spre deosebire de pronumele interogativ-relative kon și so, pronumele interogativ-relativ, sav/o, -i, -e „care”, „ce fel de”, cunoaște categoriile de gen, numar și caz, comportându-se, în declinare, ca adjectivele cu trei forme (-o, -i, -e), evident, diferențiat, când sunt și când nu sunt însoțite de substantive.
|
Declinarea pronumelui interogativ-relativ sav/o, -i, -e |
|
m. sg. |
f. sg. |
m.f. pl. |
| Nom. |
savo „care” |
savi „care” |
save „care” |
| Acuz. |
saves (pentru ființe) |
savă (ființe) |
saven (m., ființe) |
| Acuz. |
|
savi (lucruri) |
savăn (f., ființe) |
| Acuz. |
savo (pentru lucru) |
|
save (lucruri) |
| Gen. |
savesqo |
savăqo |
savenqo |
| Gen. |
savesqi |
savăqi |
savenqi |
| Gen. |
savesqe |
savăqe |
savenqe |
| Dat. |
savesqe |
savăqe |
savenqe |
| Locat. |
savesƟe |
savăƟe |
savenƟe |
| Ablat. |
savesƟar |
savăƟar |
savenƟar |
| Soc./Instr. |
saveça |
savăça |
savença(r) |
| Voc. |
— |
— |
— |
Observație
Schemele de declinare de mai sus sunt valabile doar pentru cazurile când aceste pronume apar de sine stătătoare. Când sunt însoțite de adjective. la cazurile oblice au forma invariabilă save.
4. Pronumele interogativ (I Pućhutni sarnavni)
După cum s-a văzut mai sus, în cadrul secțiunii „Pronumele interegativ-relativ”, au fost amintite pronumele interogativ-relative kan, so, sav/o, -i, -e [declinabile] și kaj, kázom, će, sode [indeclinabile]. În afară de aceste pronume interogative cu dublă funcție (și relative, deci), există unele pronume interogative, indeclinabile, ca de ex.: kabor (var.: lwbor) „cât; cât de mare”, kït „cât”, kïci (var: kïki) „câți” etc.
5. Sintaxa
Părtile principale ale propoziției (Subiectul și predicatul)
Subiectul
Subiectul este partea principală a propoziiției despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.
Subiectul poate fi:
1) exprimat
2) neexprimat
Întrebări: kon? (ființe) și so? (lucruri)
| Subiectul poate fi exprimat prin: |
substantiv: |
I Maria geli e lilençar. |
|
|
O kham inklel |
|
|
O baśno basel, o baśalno baśavel |
|
|
O Jorgo avilo kòrkoro |
|
|
|
|
pronume: |
Voj na ʒanel so te maj kerel akana |
|
|
Amen thaj tumen ʒas khere. |
|
|
|
|
numeral: |
Maśkar lenƟe, śtar sas maj cïkne vi nasvale. |
|
|
O dujto avilo kathe. |
|
|
|
|
alte cuvinte cu valoare de substantiv: |
o tikno si maj godăver. (adj. cu valoare de substantiv). |
|
|
Śukar si jekh paśnavni vaj jekh paśkernavni. (adverb cu valoare de substantiv). |
|
|
|
| Subiectul neexprimat |
inclus: |
Kama [tu] baśaves, but ʒene aven te poate fi: khelen. |
|
|
Obs. Subiectul inclus este cuprins în forma personală a vb. predicativ. |
|
|
|
|
subînțeles: |
Sas kaj n-as o ʒuvalo aj o Piśomalo, amare duj ćor. [Von] Marenas bohkaƟar, aj ći ʒanenas so te keren te arahken penqe vareso te den and—o muj. |
Obs. Subiectul subînțeles este exprimat în propozițiile de mai înainte (anterioare).
Propoziții fără subiect:
Unele propoziții, care au predicate exprimate prin construcții impersonale (ca, de ex.: laćhes si, śukar si, nasul si) nu au subiect.
Nasul si lesƟar.
Sukar si.
Subiectul multiplu.
Când, în unele propoziții, subiectele se exprimă prin mai multe părți de vorbire (de același fel sau diferite) acestea din urmă sunt considerate subiecte multiple.
Me thaj o pàpu ʒas k-o fòro.
I dej, i phen thaj o dad gilaben khetanes.
Kodola thaj kadala drabaren vi lekhaven.
Me, tu, voj thaj tumen ʒivas and-o gav.
| a) declinabile: |
kon „cine” |
|
so „ce”‘ |
|
savo (m.), savi (f.), save (m.f.) „care”, „ce fel de” |
| b) indeclinabile: |
kaj „care”, „ce” |
|
kazom „cât, câtă, câți, câte” |
|
će „ce” (împrumutat din limba română și care are valoarea pronumelui interogativ-relativ „so” „ce”). |
|
sode „cât, câtă, câți, câte” |
